O zână bună mi te.a adus în viața mea pentru a te iubi doar pe tine...

Se facea ca, intr-o noapte, stam asezat, brat la brat cu speranta nemarginirii, cu visele inca nerostite, cu aproape visele, linga o apa calma… Un fosnet m-a trezit din contemplare, din Starea de Mine, cind pasul tau s-a strecurat pe linga privirele mele, lasindu-le s-lunece pe bratele tale, de zeita a dragostei tinere, pe neumanul ochilor tai, lasindu-ma sa cred ca vei fi, din nou, muza mea inspiratoare de nesecata, tandra, inocenta, gratioasa, calma si protectoare iubire… Ti-am soptit atunci, doar atit: nu pleca, uitindu-te, nu parasi, nu regreta, ci urmeaza-ti cararea de lumina si pace, inlantuieste-ma cu bratele tale, loveste-ma cu parul tau, bucura-ma cu gindurile tale, si nu pleca, departe, de iubirea-mi.

Privindu-te, am inteles ca tot ce este, poate fi mai bun… Privindu-te, am vazut ca tot ce am sperat, se poate implini… Privindu-ti parul, m-am cufundat in marea speranta, de care se leaga fiinta Universului… Si toate acestea, doar privindu-te…”

Mereu să-ţi pese de lucrurile mici din viaţa ta,

Visează, nu renunţa la ce-i drag sufletului tău.

Construieşte poduri care duc către zilele de mâine promiţătoare,

Incearcă, nu te lăsa pradă tristeţii.Zâmbeşte şi aşteaptă fiecare nouă zi,

Dar cel mai important dintre toate, prietenul meu…

Continuă să străluceşti în felul tău special.

Nu uita că furtunile pot limpezi,

Cel mai mohorât cer poate redeveni albastru.

Aminteşte-ţi, zilele de mâine mai luminoase ,sunt aproape de tine!

"Din lacrima nopții, zorii se nasc
În boabe de rouă, în cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se răspândesc
În zările limpezi ieșite din nori.
Cărări de lumină, zori ai speranței
Izvorâți din neguri, muguri de vis,
Neagra plămadă crescută din noapte,
Scăldată în rouă…etern paradis.
Din lacrima nopții se naște Iubirea
Ce-mbracă pământul în suflet duios,
Cărări de lumină se-ndreaptă spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traiește frumos!"